Ordinul servilor lui Hristos

Standard

În ultimele luni ale vieții sale, Valeriu Gafencu a elaborat, împreună cu Ion Ianolide, planul unui ”ordin” sau ”cin” laic, numit al ”Servilor”.

Principalele caracteristici prin care s-ar deosebi de ordinele monahale ar fi:

1. Trăirea în lume, fără a fi din lume;

2. Respectarea primelor două voturi monahicești: ascultarea și sărăcia de bună voie;

3. Înlocuirea celui de-al treilea vot, al castității, cu votul ”servirii” sau slujirii lui Hristos. Trăirea în lume ar face deosebit de dificilă, uneori imposibilă, păstrarea purității trupești și sufletești.

Scopurile principale ale acestui ordin ar fi:

1. Activitatea de apostolat, de răspândire intensă a învățăturii creștine;

2. Ridicarea membrilor ordinului și a celor ce se află în sfera sa de influiență, la o trăire creștină adevărată, în conținut, nu în formă;

3. Conferirea unei expresii creștine tuturor activităților publice obștești: sociale, culturale, juridice, medicale, economice, etc., prin membrii ordinului care fac parte din aceste corpuri profesionale.

4. Exercitarea unei acțiuni binefăcătoare, în sensul măririi independenței Bisericii ortodoxe față de Stat și al restituirii tuturor bunurilor ecclesiastice, confiscate sau distruse de regimul comunist;

5. Reconsiderarea imaginii obișnuite cu privire la ”tipul de creștin”, imagine în care acesta este socotit numai un om blând, milostiv, iertător, tolerant, supus, un fel de naiv, ușor de păcălit de oricine. Această imagine parțială ar trebui completată, după cuvintele lui Iisus, cu calitățile de îndrăzneală întru Hristos, înțelepciune, dârzenie în apărarea credinței și, în condițiile particulare ale epocii noastre, participarea la evenimentele istorice prin care planul lui Dumnezeu, ”mersul lui Dumnezeu pe pământ”, se poate înfăptui.

Întreaga activitate a ordinului s-ar desfășura sub ascultarea și îndrumarea Bisericii. O asemenea reactualizare a proiectului lui Valeriu Gafencu și Ion Ianolide s-ar înscrie în acțiunea de revigorare a ”laicatului”, la antrenarea cât mai multor credincioși pentru buna stare și dezvoltare a întregii Biserici (Ecclesia), care cuprinde atât cinul preoțesc și monahicesc (Sacristia), cât și totalitatea enoriașilor.

(Alexandru Virgil Ioanid – Studentul Valeriu Gafencu. Sfântul Închisorilor din România, ediție îngrijită de Nicolae Trifoiu, Ed. Napoca Star, Cluj-Napoca, 1998, p. 95)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s