Despre bucurie

Standard

Puţine cuvinte sunt atât de mult folosite în Sfânta Scriptură ca acela de ”bucurie”. Viaţa e bucurie. La bucurie suntem che­maţi acum, imediat ce am urmat lui Hristos. Omul care se bu­cură nu are ce să-şi reproşeze, nu-i este ruşine de el însuşi şi nu se teme de nimeni.

Bucuria creştină e viguroasă, molipsitoare, polarizantă. Ea provine din adevăr şi virtute, dar şi din natură, din cunoaştere, din bine şi frumos. Conştiinţa că eşti om este prilej de bucurie. Spectacolul lumii prilejuieşte bucurie. Pocăinţa însăşi este un iz­vor de bucurie. Până şi în lacrimi ori într-o altă formă de tristeţe, creştinul gustă bucuria[1].

Bucuria desăvârşită este comuniunea cu Dumnezeu.

(Ioan Ianolide – Întoarcerea la Hristos. Document pentru o lume nouă, Ediția a II-a, Editura Bonifaciu, Bacău, 2012, pag. 459)

[1]. ”Dăruieşte-mi mie, Fecioară, plâns făcător de bucurie; umilinţă, uşa mângâierii; întristare, maica bucuriei; necaz măsuratec, dătător de veselie” (Canoanele Maicii Domnului, gl. 7, marţi seara). (N. ed.)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s